Am identificat dacă cineva este o persoană cine se luptă ca să piardă din greutate și să se mențină sau este diferită, și nu are trăsăturile care pot face ca ținerea unei diete să fie dificilă.
În urma evaluărilor mele de a lungul anilor, am identificat cele mai comune astfel de trăsături.
Prima trăsătură comună pe care am observat-o este aceea că aceste persoane continuă să mănânce mult peste punctul de sațietate iar astfel mănâncă în exces și se simt extrem de plini la finalul mesei. Posibile cauze ar putea fi obișnuița de a consuma cantități mari de mâncare, se pot simți privați de mâncare din cauza trecutului lor unde aveau perioade de înfometare sau se îngrijorează ca o să li se facă foame în curând.
Cele mai frecvente gânduri au fost acestea:
- ”Este atât de bun. Nu vreau să mă opresc.”
- ”Este o ocazie specială, deci este în regulă doar de data aceasta.”
- ”Nu pot rezista, chiar dacă mi se face rău sau vomit.”
Pentru a reuși să gestionezi această trăsătură și să te obișnuiești cu senzația de înainte de sațietate ar fi de dorit să nu mănânci până te simți maxim de sătulă sau chiar până acesta devine inconfortabil. Chiar dacă va rămâne din mâncarea deliciosă în farfurie te poți opri din mâncat fără a avea impulsul de a termina tot din farfurie. Poți sări peste aperitive și garnituri și să consumi doar felul principal în loc să termini tot din farfurie sau să iei o porție dublă și să consumi și desert. Va fi nevoie ca aceste persoane să învețe să își schimbe mentalitatea și să învețe cum este să se ridice de la masă fără să se simte sătule. Cu exersare vor gânsi în fleul următor: ”Mă bucur atât de mult că nu am mâncat în exces!”
Una dintre aceste trăsături ale persoanelor care luptă să slăbească este ca acestea experimentează foamea ca o urgență și se vor neapărat să mănânce în acel moment, chiar și atunci când nu este un moment potrivit pentru a lua masa ex. conduc sau nu au la îndemâna mâncarea pregătită și aleg să cumpere ceva rapid. Au senzația că trebuie să facă ceva imediat și rapid pentru a-și satisface dorința de a mânca. Însă senzația de foame nu este o urgență și se poate tolera. Senzația de foame este trecătoare, vine și pleacă.
Pentru a putea gestiona această urgență este nevoie de redirecționarea atenției, astfel încât foamea și poftele să piardă din putere. Să înțeleagă faptul că dacă tolerează foamea până la momentul potrivit, vor avea ocazia să mănânce hrănitor și asta este adevărata stăpânire de sine și toleranța la foame. Foamea va apărea la fel și dorința de a mânca, însă va fi nevoie ca să se mute atenția și concentrarea de la ea. Rațional vorbind întodeauna va fi o masă hrănitoare pregătită atunci când li este foame, deci vor suporta cu brio senzația de foame dacă nu este un moment potrivit pentru a mânca.
După toate cele însușite gândirea ar putea arăta astfel: ”E doar foame.”, ”Este doar o poftă. Atenția mea însă e focusată pe ceea ce m-am angajat să fac.”, Nu trebuie să mănânc impulsiv ca să scap de această senzație.”.
Cel mai des apare faptul că persoanele care au aceste trăsături, din păcate nu pot face diferența dintre senzația reală de foame, când stomacul este gol și dorința de a mânca, când stomacul nu este gol, dar apare un impuls de a mânca. Acestă persoană mănâncă chiar și atunci când nu îi este cu adevărat foame. Aceste presoane interpretează orice dorință de a mânca ca pe o senzație de foame și au credința că trebuie să mănânce de fiecare dată când au un impuls din acesta.
Pentru a putea gestiona această trăsătură, va fi nevoie ca persoanele în cauză să învețe să facă diferența dintre foame și dorința de a mânca, astfel încăt să poată decide când este potrivit și necesar să mănânce și când nu este. Această abilitate se poate dezvolta, dacă acordăm atenție senzațiilor din stomac înainte și după mese. De asemenea când vor fi provocați să rabde foame, atunci aceste persoane vor simți cum se simte foamea reală, se vor familiariza cu ea și îl vor recunoaște.
După toate cele însușite gândirea ar putea arăta astfel: ”Știu că mi-ar plăcea să mănânc acel aliment. Dar tocmai am mâncat acum de puțin timp. Așa că aleg să nu mănânc!”
În concluzie nu vor confunda foamea reală cu dorința de a mânca.
O altă trăsătură comună este aceea că aceste persoane nu dau atnție sau minimizează cât de mult mănâncă. Atunci când consumă alimente pe fugă, sau ronțăie în față la televizor sau mănâncă în picioare fără să se așeze la masă și să aibă acel ritual de mâncare, aceste persoane nu iau în calcul acele mese. Însă dacă ar fi conștienți de faptul că, cât de mult mănâncă în astfel de momente s-ar simți foarte vinovate. Cred că dacă nu sunt pe deplin conștienți de actul de mâncare, atunci acela nu se pune și este în regulă. De asemnea aceste persoane cred că dacă nu se concentrează pe aceste mici scăpări atunci acele calorii nu se pun. Acestea pot fi atunci când consumă câteva firmituri sau își aleg câteva bucăți de alune, gustă o cremă sau ceva de pe vârful cuțitului rămas acolo, rup o bucățică dintr-un corn de la altcineva, și astfl se justifică că ei nici nu au mâncat și s-au ținut de dietă. Aceste persoane își găsesc scuză că ar trebui să mănânce ceva doar pentru că este gratis și își spun în sinea lor că dacă au deviat de la dietă pot strica toată ziua de azi și că o vor lua de la capăt de mâine.
Pentru a putea gestiona acest tipar va fi nevoie ca aceste persoane să își dea seama de faptul că acest tip de gândire nu are sens. De asemenea să își dezvolte o percepție precisă despre cantitatea de mâncare pe care o consumă. Astfel vor alege să nu mănânce în exces prea des. Va fi nevoie să recunoască aceste gânduri și să le regândească într-un mod constructiv.
Am observat de asemenea faptul că mâncatul poate distrage atenția de la emoțiile care se simt disconfortante și poate oferi un sentiment temporar de confort. Stresul, tristețea sau plictiseala poate face ca să se simtă imediat nevoia de a mânca ceva instantaneu care să ofere un sentiment temporar de confort. Această senzație este foarte bună pe moment însă durează foarte puțin. De asemenea anumite alimente cum ar fi dulciurile, ciocolata declanșează eliberarea unor chimicale ale fericirii în creier, dopamina sau serotonina.
Însă ce ce întâmplă după ce persoana respectivă mănâncă poate fi interpretată astfel în urma studiului de caz:
- Problema inițială va rămâne tot acolo
- Persaona se va simți vinovată pentru faptul că a deviat de la dietă
- Apare autocritica și subestimarea
- Se pierde încrederea și respectul de sine
Pentru a reuși să gestionezi aceast tipar atunci când treci printr-o tulburare emoțională este de dorit să nu apelezi la mâncare pentru distragere sau consolare. Cel mai probabli se va pierde pofta de mâncare, pentru că logic când apare o perioadă stresantă organismul nu are nevoie de hrană ci are nevoie să scape de acel stres.
Alte metode eficiente pentru calmare pot fi următoarele:
- Distragrea atenției
- Respirație conștintă și tehnici de relaxare
- Alegerea gândurilor care te susțin
- Rezolvarea problemelor care au declanșat emoțiile neplăcute de la început
Încercarea de a restricționa în vreun fel mâncarea aduce un stres imens asupra organismului. Va aduce de asemnea sentimente de vinovăție și de nedreptate odată cu situațiile când apare în oricare formă al ei limitarea de la alimente. Astfel apare o rigiditate în legătură cu a se abține de la o dietă.
Pentru a gestiona greutata și atitudinea față de o alimentație adecvată nu este nevoi de a restricționa într-un mod rigid alimentele. Este de dorit consumul de porții mici și dese, să se aleagă alimente sănătoase chiar dacă apar alte pofte însă să se accepte aceste limitări fără prea multă luptă interioară. Este important să se acorde o importanță extrem de mare față de ce alimente se vor consuma.
În concluzie, există o diferență semnificativă între persoanele care au slăbit și și-au menținut greutatea și față de persoanele care intră din diete în diete și slăbesc și se îngrașă la loc, iar slăbesc și iar se îngrașă la loc sau mai mult. Acele persoane care reușesc să își mențină greutatea fac asta pentru că și-au schimbat atât comportamentele, cât și modul în care gândesc despre mâncare și alimentație. Aceste persoane evită să revină la vechile obiceiuri alimentare după ce au slăbit și astfel își mențin greutatea.
Din punct de vedere constitutiv, există două tipuri de persoane sau organisme în limita normală a greutății, aceia care nu trebuie să facă nici un efort ca să rămâne în aceste parametrii și acelea care trebuie să facă forturi, în acastă categorie mă situez și eu. Trebuie să muncesc și să fac efort și să fiu foarte atntă la ce mănânc pentru a îmi menține greutatea. Acest efort continuu începe să devină un stil de viață. Acesta constă în a mânca suficient de des, porții mici și alimente cu puține calorii. Alimentele care îngrașă apar pe lista de alimente interzise și sunt consumate foarte rar sau ocazional.
Planificarea meselor este o strategie eficientă atunci când nu dorim să mâncăm neplanificat. De asemenea alegerea de alimente sănătoase este cheia unei alimntații echilibrate. Odată cu aceste obiceiuri vor apărea poftele și va fi nevoie de rezistență în fața poftelor. Conștientizarea emoțiilor care duc la mâncat compulsiv, numirea și recunoaștere lor și ulterior gestionarea și calmarea acestor emoții. Acest aspect este valabil și legat de conștientizarea gândurilor. Adoptarea mișcării zilnicie la stilul de viață, odihnă suficientă și eliminrarea factorilor stresori. Recăpătarea motivației, alegerea de gânduri benefice de asemenea sunt nevoie să se integreze în noul stil de viață. Toate aceste practici vor ajuta ca procesul de slăbire să devină ușor și în menținerea rezultatelor. De asemenea atunci când vor apărea pofte față de anumite alimente, acestea se pot planifica, deci vor fi doar amânate și nu excluse astfel ca pofta pentru aceste alimente va scădea. Pe scurt modul de gândire este cel mai important aspect, deoarece atunci când observăm faptul că foamea nu este o urgență, poftele vor fi senzații care se pot tolera, iar atenția se va îndrepta către alimente sănătoase. Asta face gândirea.