Îmi propun să ofer direcții cum să avem un control mai bun asupra deciziilor alimentare, deoarece am observat o credință comună și a aceea de : ”Eu mănânc pe pilot automat sau inconștient.” Bineînțeles putem avea mulți distractori în timpul când servim masa, de exemplu privitul telefonului, o convorbire telefonică sau prin mesaj, vizualizarea unei emisiuni TV și altele.
Vestea bună este că mâncatul nu este automat. Aș vrea să fac diferența între procesele automate, care sunt acestea și acele acturi, de exemplu actul de a mânca, pe care decidem să le facem. Procsele automate sunt involuntare, bătăile inimii, respirația, transpirația, digestia însă putem să decidem ca să mâncăm. Deci se poate învăța cum să avem un control mai bun asupra deciziilor alimenetare!
Gândul vine primul, gândurile tale influențează ceea ce faci, ce să mănânci, cât să mănânci și cum să mănânci. Deci e bine de știut faptul că întodeauna există un gând înainte de a mânca. Gândurile sunt de două feluri, cele care conduc către acțiuni nesănătoase și gândurile care ajută să acționăm într-un mod constructiv și ne susțin acțiunile viitoare.
Am observat la multe persoane care înceracă să țină o dietă să aibă următoarele gânduri:
- ”Știu că nu ar trebui să o mănânc, dar pur și simplu nu pot rezista.”
- ”Chiar vreau să îl mănânc, dar nu ar trebui pentru că nu este în planul meu alimentar.”
- După ce mâncăm o bucată, apare un alt gând: ”Acum am stricat totul.” Astfel continuau să mănânce în exces în acea zi.
În schimb, dacă suntem conștienți că avem asemenea gânduri ne putem pregăti pentru asta, cu alte gânduri care să ajute. Aceste gânduri ar puta fi:
”Știu că va fi tentantă acea mâncare pentru mine, dar pot să rezist. Este mai important pentru mine să slăbesc decât să mănânc din nou asta. Dacă mănânc și de data aceasta, este doar o plăcere de moment după care îmi va părea rău.”
Gândurile din prima categorie, care nu ajută sunt cei care fac dieta mai greu de urmat în mai multe moduri.
- Sunt acele gânduri care oferă permisiunea de a mânca raționalizând alegerile alimentare inadecvate. Aceste gânduri încurajează abaterile. Gândurile de acest tip pot suna așa:
- Doar astăzi,
- Am avut o zi lungă,
- Știu că nu ar trebui să mănânc asta, dar
- Este o ocazie specială,
- Categoria de gânduri care apar după ce s-a consumat ceva despre care credem că nu ar fi trebuit mâncate. Aceste gânduri sabotează încrederea atunci când greutatea crește pe cântar sau apare plafonarea, stagnarea în procesul de slăbire. Aceste gânduri sună așa:
- Așa nu voi reuși niciodată să,
- Nici asta nu funcționează,
- Mai bine renunța acum,
- Nu sunt capabilă nici de atât,
- Acele gânduri care fac să ignorăm sfaturile utile atunci când aceste acțiuni ne-ar scoate din zona de confort.
- Nu trebuie neapărat să fac asta,
- Nu trebuie să mă monitorizez,
- Modul de gândire despre situațiile de viață întâlnite zi de zi care aduc un stres în plus pe lângă a urma un plan alimentar. Deoarce ca să urmezi un plan alimentar este nevoie de timp și de energie, iar gândurile care apar în legătură cu acesta pot crește stresul zilnic.
Analizând acste gânduri am căutat soluții pentru a identifica asemenea gânduri care duc către cedare și ce răspuns susținător și benefic să alegem, gânduri care antrenează rezistneța și perseverența. Aceste două tipuri de gânduri au același traiectorie, tendința de a gândi și a acționa într-un anumit fel.
De fiecare dată când reziști tentației de a mânca ceva ce nu ar trebui, îți întărești tendința de a rezista și în viitor. Însă, de fiecare dată când cedezi și mănânci ceva ce nu ar trebui, îți întărești tendința de a cedea. De fiecare dată când ești pusă în această situație de a alge întreabă-te: ”Pe care dintre acești mușchi vreau să îl hrănesc?” Recomand ca de fiecare dată să profiți de ocazie pentru a-ți întări mușchiul rezistenței!
Mâncatul începe cu un declanșator: mediu, fiziologic, mental, emoțional, social și acești declanșatori sunt însoțite de gânduri. Le voi lua pe rând pe fiecare în parte:
- Declanșatorii din mediu sunt mirosurile pe care le simți, mâncărurile pe care le vezi sau despre care auzi vorbind.
- Declanșatorii biologici sunt foamea, setea.
- Declanșatorii mentali sunt gândurile axate către un tip de mâncare, amintirea alimentelor, citirea despre alimente, imagini despre mâncare.
- Declanșatori emoționali alcătuite din emoții neplăcute: furie, tristețe, anxietate, frustarare, plictiseală; emoții plăcute: plăcere, bucurie etc..
- Declanșatori sociali situațiile sau persoanele care te îndeamnă să mănânci pentru a face parte din acel cerc sau anturaj.
Datorită acestor factori declanșatori este important conștintizarea gândurilor care vin împreună cu acești factori și dacă e nevoie de modficarea mediului alimentar, acceptarea foamei și tolerarea poftelor, a alge să gândim diferit față de ceilalți, gestionarea emoțiilor într-un mod productiv. În concluzie este important prioritizarea alimentației sănătoase mai mult decât ai mulțumi pe ceilalți sau de a satisfac o poftă de moment.
Foamea este o senzație cu care ne putem obișnui ușor acceptând-o. Multe persoane în lupta cu kilogramele cred că simt foame însă în realitate nu este cazul. Există diferențe între foamea fizică reală și alte senzații care pot părea a foame. Foamea este atunci când apare o senzație de gol în stomac, însoțită de zgomote stomacale. Setea se declanșează printr-o senzație de uscăciune a gurii, indicând nevoia de a consuma lichide. Dorința înseamnă dorința de a mânca din cauza unui alt declanșator din mediul înconjurător, chiar dacă tocmai ai mâncat. Pofta aduce cu sine o dorință intensă de a mânca un anumit tip de mâncare, însoțită de o tensiune sau senzații neplăcute.
Astfel arată o decizie în care îți cedezi puterea poftei:
- Apare un declanșator
- Apare un gând
- Gândul aduce cu sine o decizie
- Acțiune
Dintre toate acestea cel mai important este gândul care poate apărea împreună cu un conflict interior puternic. În funcție de cum se finalizaează această luptă interioară apare și decizia de a mânca sau refuzul acestuia. Conflictul interior apare dintre gânurile care susțin procesul în care s-a angajat persoana și gândurile care pun piedică în acest proces. Tensiunea produsă este neplăcută și datorită neplăceri se ia decizia de a mânca pentru a primi creierul dopamină. Este un lucru foarte important de observat când dispare tensiunea, această tensiune dispare atunci când întindem mâna să luăm alimentul asupra căruia a apărut confruntarea. Ca și concluzie. Așa cum decizia de a mânca poate înceta tensiunea, la fel și decizia de a nu mânca poate înceta tensiunea.
O abilitate esențială este să învățăm cum să răspundem eficient gândurilor care nu ne suștin în decizia noastră, cele care ne conduc către alegeri alimentare nesănătoase. Această abilitate este necesară nu dora pentru a slăbi, ci și pentru a menține greutata pe termen lung. Dacă noi nu avem dezvoltată această abilitate, atunci nu este de mirare faptul că am întâmpinat dificultăți în a slăbi, fie s-au pus kilogramele înapoi după un scurt timp. Așa cum decizia de a mânca poate reduce tensiunea, și decizia de a nu mânca poate avea aceeași efect.
Gânduri pe care cu toții e nevoie să le avem în situații de criză:
- ”Nu, nu am nevoie să mănânc asta. Mănânc prânzul în două ore.”
- ”Nu am nevoie să mănânc asta. Tocmai am luat prânzul acum câteva ore.”
- ”Nu am nevoie să mănânc acum. De fapt evit să confrunt o situație.”
- ”Nu am nevoie să mănânc acum. Nu îmi este foame real. Senzația de foame va trece dacă mă gândesc la muncă.”
- ”E grozav că nu le-am mâncat! Chiar nu aveam nevoie de ele!”
Mai mult, vei avea parte de o surpriză plăcută și aceea de a rezista tentației alimentare. Pe lângă efectul că vei slăbi, vei fi și recunoscătoare că ai reușit să îți controlezi gândurile, astfel încât să îți poți gestiona într-un mod sănătos alimentația.
În concluzie:
Mâncarea nu este un automatism. Multe situații declanșează gânduri care te fac să te îndrepți către mâncare, dar acești declanșatori se pot minimaliza sau evita. Atunci când te confrunți cu un declanșator, gândurile tale determină în ce mod să acționezi productiv sau distructiv. Alegerea gândurilor susținătoare este o abilitate care se poate dezvolta prin exercițiu și practică.